În toamna anului 1986, după terminarea facultății de agronomie, am fost angajat la stațiunea Mărculești, în cadrul sectorului de cercetare.
   În acea perioadă conducerea stațiunii era asigurată, în calitate de director, de Dr.Ing . Nicolae Horia (1984-1990), care de la venirea sa în unitate a intensificat și a aprofundat tematica de cercetare existentă, s-a extins domeniul de cercetare lărgindu-se profilul stațiunii.
   Ca urmare, în anul 1986, s-a înființat Punctul de Cercetări pentru Ameliorarea solurilor sărăturate din incinta îndiguită Luciu-Giurgeni, județul Ialomița, ca o necesitate determinată de problemele ridicate de aplicarea tehnologiilor de cultură în zona respectivă (pe terenul fostelor orezării), având ca obiective de cercetat: stabilirea gradului de saturare și alcalinizare, a măsurilor pedoameliorative și agrotehnice a solurilor și stabilirea sortimentului de plante, în care condițiile concrete asigura producții stabile.
   Fiind la începutul activității de cercetare am fost îndrumat și ajutat personal,de directorul stațiunii Nicolae Horia, de secretarii stiințifici Stoica Valerian și Vasinc Ioan și de ceilalți colegi din colectivul de cercetare cărora cu această ocazie, sincer, le mulțumesc.
   Onorat de faptul că, încă din primul an de la absolvirea facultății, am reușit să-mi desfășor activitatea la cea mai veche stațiune cu profil vegetal din România, stațiunea de Cercetare-Dezvoltate Agricolă Mărculești, înființată în anul 1929, mi-am dat toată silința și priceperea pentru a pune în practică cunoștințele acumulate în facultate și mai ales munca de îndrumare asigurată de conducerea stațiunii și colegii din cercetare.
   În vederea stabilirii sortimentului de plante s-au executat în perioada 1987-1988, în incinta îndiguită Luciu Giurgeni, culturi comparative cu hibrizi de sorg pentru boabe, zaharat și furajer. Sorgul fiind o plantă cu toleranță ridicată la salinitate și alcalinitate poate fi cultivat ca o cultură de bază în asolamentele orizicole. Din acest motiv am testat și ales cele mai productive linii sau hibrizi care se vor cultiva în această zonă.
   Experiențele s-au efectuat în condiții de neirigare.
   După doi ani de experimentare, rezultatele obținute au fost bune cu recomandări utile pentru marea producție: hibrizi aleși, cu panicul semirăsfirat permit o recoltare mecanizată în condiții bune, au rezistentă la secetă, cădere și boli și foarte important au o mare toleranță la salinitate și la alcalinitate.
   La punctul de cercetări pentru ameliorarea solurilor sărăturate Luciu-Giurgeni experiențele s-au executat în condiții de neirigare, impreună cu colegul meu Vasile Ovidiu și teh. Anghelescu Dumitru.
   Perioada scurtă trăită în stațiunea Mărculești mi-a adus un câștig profesional de netăgăduit, dragoste față de profesiunea aleasă, stima și respectul pentru disciplina aleasă, seriozitatea și unitatea colectivului de cercetători cu care am lucrat.
   Nu voi uita niciodată exactitatea cu care se respectă programul de lucru, libertatea de inițiativă, îndrumarea colegilor de cercetătorii cu mare experiență, atmosfera de încredere și colaborare.
   De la plecarea mea din stațiunea  Mărculești, am fost prezent la aniversările de până acum ale stațiunii, remarcând de fiecare dată, necesitatea unui astfel de for agronomic călăuzitor în Câmpia Bărăganului și cu atât mai mult satisfăcut astăzi la acest bilanț de 90 ani , când stațiunea își îndeplinește cu perseverență și competență rolul pentru care a fost înființată.
   Cu acest prilej aniversar doresc cercetărilor întregului colectiv de oameni ai muncii din stațiune, multă sănătate, putere de muncă și creație pentru îndeplinirea obiectivelor trasate agriculturii din Bărăgan.

Ing. Burciu Victor

   Zi după zi trec anii, așa cum spunea poetul și iată-ne astăzi sărbătorind 90 de ani de la înființarea stațiunii.
Cu peste 50 de ani în urmă, când am venit prima oară în stațiune ca tânăr stagiar, am găsit aici o unitate de cercetare prosperă cu peste 20 de cercetători, cu cadre ajutătoare bine pregătite, de la care aveai ce învăța.
Factorul limitat al producțiilor în Bărăgan era apa, fapt pentru care s-au făcut eforturi deosebite în amenajarea pentru irigat a întregii suprafețe de 2500 ha.
Țin minte că, la un moment dat nu mai era o problemă obținerea de peste 6 t/ha la cereale, peste 10 t/ha la porumb, peste 3 t/ha la soia, peste 2,5 t/ha la floarea soarelui, ca să nu mai spun despre cantitățile mari de furaje care contrinuiau din plin la obținerea de producții record în sectorul zootehnic.
   În naivitatea mea de tânăr credeam că va fi din ce în ce mai bine, că Bărăgan va ajunge de nerecunoscut, o câmpie din ce în ce mai mănoasă, care vor da producții tot mai mari.
   Dar, a venit revoluția și situația s-a schimbat radical. Furia românilor s-a revărsat peste tot ce construiseră cominiștii, pământul a fost fărâmițat, nu s-a păzit nimic și s-a ales praful de construcții, de stații de irigare, de canale de irigare, de instalații de irigat, etc.
   Factorul limitativ al producțiilor a redevenit apa. În lipsa acesteia, fermierii caută soluții noi de irigare cu apă din puțuri forate, deoarece pe multe sectoare sistemele vechi de irigare nu mai pot fi reabilitate.
   Dar să ne întoarcem la bătrâna și veșnic tânăra stațiune de cercetări, unde a mai rămas doar o mână de cercetători și un director harnic, cel mai vechi lucrător din stațiune, care a încercat din răsputeri și a reușit să mențină stațiunea până la această venerabilă vârstă de 90 de ani.
   Stațiunea Mărculești a fost și trebuie să rămână un simbol al Bărăganului de sud, așa cum a fost concepută de către marele agronom Gheorghe Ionescu- Siești.
   Aici se poate crea un centru de excelență, unde pot fi instruiți tinerii fermieri, care au nevoie în permanență de informații noi și de reactualizarea cunoștințelor de tehnologie agricolă.
   Aceasta presupune completarea urgentă a echipei de cercetători și laboranți, dotarea corespunzătoare a laboratoarelor și a câmpului experimental, astfel ca stațiunea să devină tot mai competitivă și pregătită în orice moment să primească fermierii pentru instruire și documentare.
   Închei cu rugămintea ca, Academia de Științe Agricole și Silvice să sprijine stațiunea să se revigoreze și să continue să rămână o perlă a Bărăganului așa cum ne-o dorim cu toții.
   Vă doresc tuturor multă sănătate și să ne revedem cu bine la următoarea aniversare.

Dr. Ing. Alecsandru Pascu
Membru Titular ASAS

   Aniversarea a 90 de ani de activitate a Stațiunii de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Mărculești  are pentru mine, ca fost colaborator al acesteia, câteva semnificații aparte, îmi oferă prilejul de a elogia remarcabilele realizări actuale ale stațiunii, îmi dă ocazia să evoc cu emoție unele momente legate de începuturile sale și îmi reamintește faptul că m-am născut și mi am trăit anii de tinerețe și inițiere profesională în stațiune.
   În împrejurările aniversare de azi este obligatoriu să arăt că această stațiune a fost creată în anul 1929 de marele dascăl și om de știință Prof. Gheorghe Ionescu Șișești, căreia stațiunea Mărculești îi datorează înființarea și primele orientări stiințifice. Anii trăiți la Mărculești mi-au adus și un câștig profesional de netăgăduit, deoarece instituția de care aparținea stațiunea , Institutul de Cercetări Agronomice al României, a fost și o veritabilă școală de formare a mea, în prima etapă ca tehnician în cadrul sectorului de cercetare cu probleme de tehnologia de cultură a plantelor furajere în condiții de irigare și ulterior, ca inginer stagiar și cercetător stiințific principal CP III, la același laborator.
   Îmi aduc aminte, cu nostalgie, dar și cu amărăciune, de completa izolare în care ne găseam iarna, în timpul marilor viscole și înzăpeziri, de drumurile cu noroaie, care ne împiedicau legăturile cu satele și târgurile mai apropiate, de furtunile de praf și arșițele din timpul verii de lipsa unui dispensar pentru salariați, de absența posibilităților de informare.
   Trebuie să arăt că, în ciuda acestor lipsuri și greutăți, multe din rezultatele obținute de stațiunea Mărculești, de la înființare și până în prezent, stau la originea tehnologiilor recomandate pentru culturile de câmp din zona de influență a stațiunii mai ales în condiții de irigare.
   Un mare merit în dobândirea acestor rezultate revin tuturor colaboratorilor stațiunii cu care am lucrat , dar mai cu seamă conducătorilor mei direcți: dr. Ing. Vineș Gheorghe-director și dr.Lebedencu Iulian-sef laborator plante furajere.
   Personalitatea dr.ing. Vineș Gheorghe-director era definită de o bogată cultură generală și profesională, o deosebită solicitudine și un real talent de a lucra cu salariații, care-l impuneau fără tăgadă în fața colaboratorilor. Dr. Vineș Gheorghe este singurul dintre doctori în agronomie ai stațiunii care are titlul de doctor decent și gradul științific de cercetător  stiințific gradul I membru corespondent al Academiei de Stiințe Agricole și Silvice. El a lăsat, la plecarea sa (1981), o unitate temeinic organizată, cu respect față de disciplină și ordine, meticulozitate și lucrul bine făcut, ridicând în acest fel prestigiul stațiunii pe o treaptă înaltă.
   De la angajarea mea ca tehnician (1970) și până la ieșirea la pensie (2009) ca cercetător științific principal III, am lucrat la cercetare-laborator plante furajere sub directa conducere și îndrumare a dr.ing. Lebedencu Iulian , care datorită cunoștințelor acumulate și calităților organizatorice a fost numit director la stațiunea Mărculești (1981-1984). Bine pregătit profesional, respecta cu grijă programul de lucru, libertatea și inițiativa  cercetătorilor și climatul de încredere și emulație ce domina întregul colectiv de la cercetare ( secretar științific 1971-1981) și dezvoltare ( director 1981-1984), dânsul a fost mentorul meu în admiterea și absolvirea cursurilor la fără frecvență ale Facultății de Agronomie.
   În acest climat erau asigurate cu alte cuvinte unele din principalele premize necesare dezvoltării pasiunii și îndrăznelii în munca de cercetare și obținerea unei priorități în această frumoasă activitate.
   În scurta mea evocare am căutat să arăt că stațiunea Mărculești, prima stațiune creată de institut, personal de eminentul om de știință acad.prof. Gheorghe Lonescu-Șișești, dăinuie peste decenii, datorită progreselor continuu realizate de fiecare generație ce a lucrat aici.    Stațiunea a luminat permanent calea de urmat, cu deosebire în domeniul tehnologiilor de cultură, a căror aplicare riguroasă reprezintă cheia exprimării în producție a însușirilor cu care au fost înzestrate plantele cultivate.
   Am ieșit la pensie de la stațiunea Mărculești cu regretul că m-am despărțiț de munca de cercetare, de colegi, de atmosfera caldă ce domnea în stațiune și de farmecul serilor din Bărăgan, cu adieri de vânt și cu foșnet de culturi roditoare.
   Cu aceste gânduri urez colectivului actual ce lucrează în stațiune să-și iubească munca de cercetare cu pasiune și mai ales să apere prestigiul stațiunii, să formeze un tot unitar, așa cum au făcut toți înaintașii lor.

Ing. Gaidanov Ion