Aniversarea a 90 de ani de activitate a Stațiunii de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Mărculești are pentru mine, ca fost colaborator al acesteia, câteva semnificații aparte, îmi oferă prilejul de a elogia remarcabilele realizări actuale ale stațiunii, îmi dă ocazia să evoc cu emoție unele momente legate de începuturile sale și îmi reamintește faptul că m-am născut și mi am trăit anii de tinerețe și inițiere profesională în stațiune.
În împrejurările aniversare de azi este obligatoriu să arăt că această stațiune a fost creată în anul 1929 de marele dascăl și om de știință Prof. Gheorghe Ionescu Șișești, căreia stațiunea Mărculești îi datorează înființarea și primele orientări stiințifice. Anii trăiți la Mărculești mi-au adus și un câștig profesional de netăgăduit, deoarece instituția de care aparținea stațiunea , Institutul de Cercetări Agronomice al României, a fost și o veritabilă școală de formare a mea, în prima etapă ca tehnician în cadrul sectorului de cercetare cu probleme de tehnologia de cultură a plantelor furajere în condiții de irigare și ulterior, ca inginer stagiar și cercetător stiințific principal CP III, la același laborator.
Îmi aduc aminte, cu nostalgie, dar și cu amărăciune, de completa izolare în care ne găseam iarna, în timpul marilor viscole și înzăpeziri, de drumurile cu noroaie, care ne împiedicau legăturile cu satele și târgurile mai apropiate, de furtunile de praf și arșițele din timpul verii de lipsa unui dispensar pentru salariați, de absența posibilităților de informare.
Trebuie să arăt că, în ciuda acestor lipsuri și greutăți, multe din rezultatele obținute de stațiunea Mărculești, de la înființare și până în prezent, stau la originea tehnologiilor recomandate pentru culturile de câmp din zona de influență a stațiunii mai ales în condiții de irigare.
Un mare merit în dobândirea acestor rezultate revin tuturor colaboratorilor stațiunii cu care am lucrat , dar mai cu seamă conducătorilor mei direcți: dr. Ing. Vineș Gheorghe-director și dr.Lebedencu Iulian-sef laborator plante furajere.
Personalitatea dr.ing. Vineș Gheorghe-director era definită de o bogată cultură generală și profesională, o deosebită solicitudine și un real talent de a lucra cu salariații, care-l impuneau fără tăgadă în fața colaboratorilor. Dr. Vineș Gheorghe este singurul dintre doctori în agronomie ai stațiunii care are titlul de doctor decent și gradul științific de cercetător stiințific gradul I membru corespondent al Academiei de Stiințe Agricole și Silvice. El a lăsat, la plecarea sa (1981), o unitate temeinic organizată, cu respect față de disciplină și ordine, meticulozitate și lucrul bine făcut, ridicând în acest fel prestigiul stațiunii pe o treaptă înaltă.
De la angajarea mea ca tehnician (1970) și până la ieșirea la pensie (2009) ca cercetător științific principal III, am lucrat la cercetare-laborator plante furajere sub directa conducere și îndrumare a dr.ing. Lebedencu Iulian , care datorită cunoștințelor acumulate și calităților organizatorice a fost numit director la stațiunea Mărculești (1981-1984). Bine pregătit profesional, respecta cu grijă programul de lucru, libertatea și inițiativa cercetătorilor și climatul de încredere și emulație ce domina întregul colectiv de la cercetare ( secretar științific 1971-1981) și dezvoltare ( director 1981-1984), dânsul a fost mentorul meu în admiterea și absolvirea cursurilor la fără frecvență ale Facultății de Agronomie.
În acest climat erau asigurate cu alte cuvinte unele din principalele premize necesare dezvoltării pasiunii și îndrăznelii în munca de cercetare și obținerea unei priorități în această frumoasă activitate.
În scurta mea evocare am căutat să arăt că stațiunea Mărculești, prima stațiune creată de institut, personal de eminentul om de știință acad.prof. Gheorghe Lonescu-Șișești, dăinuie peste decenii, datorită progreselor continuu realizate de fiecare generație ce a lucrat aici. Stațiunea a luminat permanent calea de urmat, cu deosebire în domeniul tehnologiilor de cultură, a căror aplicare riguroasă reprezintă cheia exprimării în producție a însușirilor cu care au fost înzestrate plantele cultivate.
Am ieșit la pensie de la stațiunea Mărculești cu regretul că m-am despărțiț de munca de cercetare, de colegi, de atmosfera caldă ce domnea în stațiune și de farmecul serilor din Bărăgan, cu adieri de vânt și cu foșnet de culturi roditoare.
Cu aceste gânduri urez colectivului actual ce lucrează în stațiune să-și iubească munca de cercetare cu pasiune și mai ales să apere prestigiul stațiunii, să formeze un tot unitar, așa cum au făcut toți înaintașii lor.
Ing. Gaidanov Ion