Anul 1969 este anul în care agricultura Bărăganului va începe să capete o nouă înfățișare. Intră în funcțiune primul mare sistem de irigare: Jegalia cu peste 22 mii de hectare, alte două mari sisteme fiind în construcție: Pietroiu-Stefan cel Mare (55mii de hectare) și Gălătui-Călărași (84 mii de hectare).
Ca urmare, stațiunea Mărculești își îndreaptă activitatea unității în domeniul culturilor irigate. Însuși denumirea unității se schimbă, mai întâi (în anul 1970) în ''Stațiunea Experimentala pentru culturi irigate'', iar mai apoi în ''Stațiunea de cercetări pentru culturi irigate''.
Din tematica de cercetare urmarită citam urmatoarele aspecte:
stabilirea sortimentului de culturi, a soiurilor și hibrizilor celor mai valoroși, pentru condițiile climatice ale zonei, măsurile fitotehnice necesare;
stabilirea sistemului de lucrare a solului în diferite asolamente, pentru creșterea economiei de carburanți, păstrarea însușirilor fizice ale solului și micșorarea gradului de îmburuienare;
stabilirea dozelor de îngrășaminte minerale și organice pentru producții economice și paralel menținerea proprietăților de fertilitate ale solului din Bărăgan;
stabilirea consumului de apă și a regimului optim de irigare, posibilități lesnicioase de avertizare și prognozare a datei udărilor în exploatare a marilor sisteme de irigații;
măsuri integrate de combatere a buruienilor;
studiul evoluției bolilor și dăunătorilor plantelor, în condiții de irigare și posibilități de combatere.
Toate aceste studii s-au făcut și se fac la culturile cu pondere în zona: grâu, porumb, orz, floarea-soarelui, soia, in și plante furajere (leguminoase și graminee perene, porumb siloz, sfecla furajeră și Iarba de Sudan).
I. Ameliorarea plantelor și animalelor
Din rezultatele obținute la hibrizii de porumb, experimentați în perioada 1976-1980, la stațiunea Mărculești, în condiții de irigare, cresc deșimile de cultivare prin micșorarea distanței între rânduri de la 80 cm la 70 cm (1976), numărul de plante la hectar fiind cuprinse între 59 500=71 430, iar dozele de îngrășăminte folosite cresc la P2O5-60 și N80. Astfel, în condiții de irigare, producția medie a fost de 11 216 kg/ha depășind producția medie a hibrizilor omologați anterior cu 18%. Practic în acest moment orice hibrid cultivat în condiții de irigare și cu o agrotehnica corespunzătoare asigură o producție de boabe de peste 10 000 kg/ha. Se remarcă în această perioadă alături de HS400, hibridul HS218 și HS412, ultimul realizând în mod constant, în tot ciclul de experimentare o producție medie de peste 12 000 kg/ha având și alte însușiri valoroase.
În perioada 1981-1988, au fost creați la ICCPT Fundulea și experimentați la stațiunea Mărculești, hibrizi de porumb superintensivi cu potențial de producție superior tuturor hibrizilor creați în etapele anterioare, cu însușiri care îi fac apți pentru a fi cultivați în toate condițiile; irigat și neirigat, toleranți la desimi sporite, care valorifică eficient îngrășămintele și apa de irigare, cu o mai bună rezistența la cădere și frângere a tulpinilor la supramaturare.
Producția medie de boabe, la majoritatea hibrizilor, în condiții de irigare, se apropie de 12 000 kg/ha, înregistrându-se un spor mediu de 17%. De remarcat producțiile mari și constante ale hibrizilor F 418 si F 420, ultimul având practic cea mai largă răspândire în cultură, în zona de sud a țării.
Înființat în anul 1986 Centrul Experimental pentru Ameliorarea Solurilor Saraturate din cadrul incintei indiguite Luciu-Giurgeni a avut ca obiective de cercetare:
stabilirea gradului de saraturare și alcalinizare, a măsurilor pedoameliorative și agrotehnice a solurilor;
stabilirea sortimentului de plante, care în condiții concrete asigură producții stabile;
În culturi comparative de concurs cu soiuri, linii și hibrizi de sorg pentru boabe, efectuate la Luciu-Giurgeni, s-au remarcat hibrizii: F380/83, care realizează o producție medie în cei doi ani de experimentare de 57,4g/ha și F437/19/86, cu o producție medie de 57,2g/ha.
Hibrizii și soiurile de sorg zaharat recoltați la maturitatea în lupta a boabelor au realizat producții superioare de fitomasă cu 26-42% fata de hibrizii de sorg zaharat recoltați la maturitatea fiziologică în ambele variante se remarca hibridul F 433-2/86.
Hibrizii de sorg pentru furaj recoltați în varianta cu 3 coase au realizat producții superioare cu 15-35%, față de hibrizii recoltați cu varianta cu doua coase. S-au remarcat hibrizii: F452-9/86, F51/86 si F1104.
În cei peste 40 de ani, de cercetare științifică în domeniul ameliorării din pomicultură, un aport deosebit revine Dr. doc. Cociu Vasile, ameliorator de prestigiu în pomicultura, care a creat soiuri noi, larg răspandite în producție, din care cităm: Tuleu timpuriu, Centenar, Silvia, Albatros, Pescarus, Diana și Minerva la prun; Mamaia, Silvana, Sirena, Selena, Sulina, Saturn, Neptun, Comandor, Olimp și Litoral la cais; Tarina, Dropia, Crisana 2 și Mocanești 16 la visin; Mari de stepa și Ovale de Mărculești la migdal; Mărculești 16 și Alungite de Mărculești la nuc.
Toate aceste soiuri nou create îndeplinesc parametrii necesari unui soi bun, atât sub aspectul calității fructelor, cât și al producției la unitatea de suprafață.
Soiurile de migdal cultivate la stațiunea Mărculești constituie practic sortimentul de migdal al României, se înmulțesc în pepiniere iar stațiunea Mărculești poate fi considerată promotoarea acestei culturi, atât prin rezultatele obținute și aplicate în producție cât și prin ramurile altoi livrate.
De menționat obținerea medaliei de aur, în anul 1973 la expoziția internațională pentru pomicultura ''IGA 73'' de la Hamburg pentru soiul de migdal ''Mari de stepa'', creat la stațiunea Mărculești.
O acțiune de mare importanța în cadrul activității de cercetare în pomicultură a stațiunii Mărculești a fost aceia de finalizare a cercetărilor de introducere în practică a noilor soiuri, prin livrarea de ramuri altoi din cele mai valoroase creații. Cele 125 590 ramuri altoi livrate numai în anii 1981-1985 sunt echivalent a circa 1 500 000 pomi altoiți sau a 30 000 ha de livezi noi.
Rezultatele cercetărilor efectuate la stațiunea Mărculești, prezentate la Congrese, simpozioane internationale și alte manifestări științifice din țara, au adus stațiunii un meritat prestigiu, care se răsfrânge asupra întregii pomiculturi romanești.
De asemenea, trebuie subliniată activitatea din domeniul mecanizării agriculturii care, în anii trecuți, a adus contribuții însemnate în îmbunătățirea tractoarelor romanești, fabricate în serie, la introducerea de uleiuri autohtone în locul celor importate, la studiul productivității și a normării noilor mașini introduse sau în curs de introducere în producție. În ultimii ani cercetarile de mecanizare s-au orientat tot mai mult pe testarea și îmbunătățirea unor prototipuri sau a unor instalații de aspersiune, din țara sau import, în vederea stabilirii celor mai corespunzatoare pentru extinderea lor în marea producție.
Din anul 1985, la stațiunea Mărculești, în cadrul colectivului de ameliorarea raselor de taurine încep cercetările în direcția folosirii de metode noi în reproducția animală pentru creșterea fecundității și natalității la taurine.
Prin aplicarea tuturor verigilor lanțului tehnologic stabilit pentru îmbunătățirea indicilor reproductive s-a obținut un indice de natalitate în jur de 92% față de 85% planificat, s-a redus numărul de retenții placentare de la 12 % la 5%, a cazurilor de endometrită puerperală de la 30% la 14% , iar în consecință fecunditatea la primele 3 însămânțări a crescut de la 82 % la 89%.
Aplicarea tehnologiei în puerperium induce un consum mai mic de medicamente, scurtarea intervalului fătare-concepție, obținerea unor producții de lapte superioare aducând avantaje economice majore.
Folosind material seminal de la tauri cu valoare de ameliorare ridicată a crescut progresul genetic an de an cu valori mari în ameliorarea populației de taurine din ferma zootehnică.
II. Producerea de sămânță
Obținerea de semințe cu valoare biologică ridicată din soiurile și hibrizii recent omologați, precum și punerea acestora imediat în valoare prin tehnologii specifice, datorită luării în studiu, înainte de omologare, prin testări în culturi comparative, au făcut ca producțiile realizate în loturile seminare, precum și randamentele obținute la stația de condiționat semințe să fie an de an la un nivel tot mai ridicat.
Implicată integral în experiențele prezentului și valorificând cu perseverență rezultatele cercetării proprii, SCDA Mărculești a obținut în ultima perioadă rezultate remarcabile privind producerea de sămânță la toate plantele cultivate în condiții de irigare.
În procesul de producere a semințelor valoroase, din punct de vedere fiziologic și biologic, se are în vedere respectarea cu strictete a etapelor obligatorii ca:
alegerea soiului sau hibridului cel mai corespunzator;
cultivarea loturilor semincere în ferme cu o bună bază materială și cu personal cu înalta calificare;
amplasarea loturilor semincere pe solele cu cel mai bun agrofond
stabilirea rotației raționale a culturilor cu încadrarea acestora într-un asolament semincer și amplasarea tuturor speciilor după cele mai bune premergătoare;
asigurarea spațiilor de izolare specifice fiecarei culturi și categorii biologice, respectând distanțele stabilite prin tehnologii și normative;
efectuarea lucrărilor tehnologice în concordanță cu cerințele plantelor și asigurarea condițiilor de calitate a produsului finit – sămânța (lucrările de pregătirea patului germinat, sămânța și semănatul, fertilizarea echilibrată în optim, întreținerea și protecția culturilor, irigatul și recoltatul).
purificarea biologică fiind o lucrare specială:i s-a acordat o atenție deosebită, deoarece prin efectuarea corectă a acesteia se asigură valoarea biologică bună a semințelor. Lucrarea trebuie efectuată cu personal calificat, foarte bine instruit de către specialiști și executată cu multă conștiinciozitate;
pregătirea mașinilor de recoltat loturi semincere. Înainte de recoltat, se verifică și se curăță cu foarte mare atenție mașinile folosind numai pe cele corespunzatoare din toate punctele de vedere. Nu se folosesc mașini și remorci cu defecțiuni, dereglate, care ar putea produce daune semințelor.
În stațiune recoltarea loturilor semincere s-a facut la un procent de umiditate mai scăzut decât pentru consum și numai la maturitatea deplină a boabelor. Intrarea în lan s-a făcut numai atunci cand plantele și semințele erau perfect uscate.
O atenție deosebită s-a acordat lucrărilor care se execută după recoltare cum sunt:
recepționarea, manipularea, precurățirea, condiționarea, tratarea și depozitarea semințelor.
Neglijarea sau executarea parțiala a uneia sau alteia din aceste etape, conduce la deprecierea parțială sau chiar totală a seminței, prin pierderea facultății germinative, scăderea sănătății seminței sau prin amestecul cu alte specii.
Prin uscarea și condiționarea semințelor trebuie înțeleasă totalitatea lucrărilor prin care semințele rezultate la treierat sunt aduse la indicii de calitate prevazuți în standardele de stat.
Pentru semințele destinate insămantărilor, indicii de calitate sunt superiori celor pentru consum și diferiți pentru fiecare categorie biologică ( BSE, SE, E și I1).
Indicii de calitate ai semințelor destinate pentru semănat se refera la:
puritate ( semințe libere de corpuri străine, semințe străine, semințe de buruieni);
germinație (indici ridicați) de germinație, energie germinativă bună);
stare sanitară (boabe perfect sănătoase libere de boli și dăunători);
masa a 1000 boabe (cu o greutate ridicată pentru toate speciile);
masa hectolictrică (să fie cât mai mare).
III. Tehnologia culturilor de câmp și furajere
În cercetarea agricolă romanescă au existat permanent preocupări privind stabilirea perioadei optime de semănat, la cultura porumbului, aceasta constituind o verigă tehnologică ce influențează direct realizarea unor producții ridicate la hectar.
Dacă în anii din urmă porumbul se însămânța mai târziu, la realizarea în sol, la adancimea de semănat, a unei temperaturi de 10-12°C, cu tendința de creștere, soiurile cultivate pe atunci avand cerințe termice mai ridicate, în prezent, atât la noi în țară, cât și pe plan mondial, apariția noilor hibrizi de porumb, caracterizați printr-un necesar termic mai redus în faza de germinare – răsărire necesită ca semănatul să se facă cu cateva zile mai devreme.
Experiența s-a executat în anii 1987-1988, în condiții de irigare, într-o rotație de 3 ani (soia – grau – porumb ).
Solul care s-a experimentat este cernoziom vermic lutos, cu circuit activ și o capacitate de nitrificare bună, bine aprovizionat cu potasiu și moderat aprovizionat cu fosfor și azot.
Perioadele la care s-a semănat porumbul au fost următoarele: a I-a – 8 aprilie;
a II-a – 21-22 aprilie, a III-a – 28-29 aprilie; a IV-a – 6 - 9 mai. Prima cifră a perioadei semnifică anul 1987, cea de-a doua anul 1988.
Hibrizii cu care s-a experimentat au fost următorii: Fundulea 102, Fundulea 270, Fundulea 378, Fundulea 380, Pioneer 3901, Pioneer 3747, Fundulea 412, Pioneer 3377 și Fundulea 420.
Experiența a fost așezată după metoda parcelelor subdivizate în 4 repetitii.
Agrofondul a fost constituit din administrarea unor doze de P70N80, azotul fiind aplicat fracționat la semănat, la prasila I si prasila a II-a.
Influența perioadei de semănat asupra producției s-a manifestat diferit, în funcție de grupa de precocitare a hibridului. Astfel, hibridul timpuriu F102 a realizat, în cei doi ani, cele mai mici producții dacă semănatul s-a făcut la 8 – a IV, în timp ce la alte date, 21-22 IV, 28-29 IV, 6-9 V, a realizat producții de boabe mai mari și practic egale.
În concluzie, perioada de semănat este o verigă tehnologică ce influențează semnificativ producția de boabe la porumb. În condițiile anilor 1987 si 1988, cele mai bune rezultate la producție s-au obținut atunci cand semănatul s-a făcut în perioada 20-25 IV. Semănatul prea timpuriu a dus la realizarea unor producții scăzute la toți hibrizii. Întârzierea semănatului la hibrizii semitardivi și tardivi a dus la scăderea producției de boabe. Semănatul culturii se face la realizarea temperaturii de 8ºC în sol, la adancimea de incorporare a seminței, timpul fiind spre încălzire, semănatul să se încheie până la 20-25 IV. Perioadele calendaristice în care se recomandă să se facă semănatul, au caracter orientativ.
Cele mai mari producții de boabe au realizat hibrizii tardivi Fundulea 420 și Fundulea 412 (peste 100 q/ha cu 15,5% umiditate).
Creșterea producției agricole este determinată de un complex de factori dintre care un rol de o deosebită importanța il are utilizarea pe o scară tot mai largă și cu eficiență sporită a îngrășămintelor organice și chimice.
În condiții de irigare, plantele dispunând de suficienta apă, dobândesc o capacitate de creștere și dezvoltare mai puternică, valorifică mai complet fertilitatea solului și ca atare cu cea mai mare eficiență îngrășămintele.
În medie pe cei 16 ani de experimentare, la irigat, (1967-1984), s-au putut trage următoarele concluzii:
realizarea producțiilor planificate la culturile agricole din Bărăgan este condiționată de fertilizarea echilibrată în doze corespunzătoare.
Îngrășămintele organice vor fi aplicate cel putin o dată în cadrul asolamentului, de preferință la sfecla de zahăr și porumb, care valorifică bine efectul diferit al acestora, celelalte culturi , beneficiind de efectul remanent al îngrășămintelor organice.
Aplicarea periodică a îngrășămintelor organice permite menținerea conținutului de humus în sol la niveluri specifice tipului de sol, iar aplicarea unor doze mari poate duce, chiar la ușoare creșteri ale conținutul de humus.
Fertilizarea cu fosfor este obligatorie și se face în funcție de conținutul de fosfor mobil din sol și nivelul recoltelor. Sfecla de zahăr și graul de toamnă răspund cel mai bine la efectul direct al îngrășămintelor cu fosfor aplicate în doze de 50-100kg P2O5/ha.
În perspectivă este necesară introducerea în rețetele de fabricație a îngrășămintelor și a microelementelor: zincul pentru cultura porumbului, borul și molibden pentru sfecla de zahăr.
În perioada 1973-1981, s-a studiat eficacitatea agroeconomică a îngrășămintelor la principalele culturi de câmp irigate din Bărăgan, în primul rând a celor de azot, rezultate experimentale care au concluzionat:
În condițiile din Bărăgan, cu soluri fertile atât grâul, porumbul cât și sfecla de zahăr reacționează bine la îngrășămintele cu azot.
Dozele optime de îngrășăminte cu azot sunt de 128 kgN/ha pentru grâu, 199 kgN/ha pentru porumb și 223 kgN/ha pentru sfecla de zahăr.
Între producțiile maxime și cele optime sunt diferențe mici la toate culturile (grâu, porumb și sfecla de zahăr), dar între dozele de azot cu care se realizează aceste producții sunt diferențe apreciabile.
La etapa când s-au făcut experimentările se recomandă aplicarea dozelor optime la care și consumul de energie este mai mic.
În condiții de irigare îngrășămintele cu azot sunt eficient valorificate și în consecință se obține un randament energetic ridicat.
În cadrul laboratarului de plante furajere, cercetările privind sistemul de fertilizare la plantele de nutreț, în condiții de irigare, au dus la concluzii importante pentru producție:
pentru zona Bărăganului de sud, lucerna semănată toamna în condiții de irigare, asigură producții mari de masă verde atunci când se administrează o doză optimă de fertilizare (P60N30).
trifoiul roșu (în condiții de irigare) a fost extins în structura bazei furajere, în condițiile Bărăganului de Sud, asigurând producții mari, în cadrul unei fertilizări optime (P30N30)
exploatarea intensiva a pajiștilor semănate necesită folosirea în cultura a unui raport optim între leguminoase și graminee perene. Amestecul format din golamat 80% + trifoi alb Ladino 20% a permis, pe parcursul a 9 ani de experimentare, obținerea unor producții ridicate de substanță uscată la doza P60N30.
Raigrasul aristat folosește bine îngrășămintele cu azot atunci când este semănat în perioada optimă și când se aplică 2-3 udări, producția ajungând la peste 12 t/ha substanță uscată.
Începând cu anul 1969, când se dă în folosință sistemul de irigații, Stațiunea Mărculești se ocupă de stabilirea tehnologiilor, la irigat, a principalelor plante de cultură din Bărăgan, un accent deosebit se pune pe:
stabilirea sistemului de lucrare a solului, pentru fiecare cultură, în sistem irigat;
metode de combatere a buruienilor prin lucrările solului;
distribuirea macroelementelor pe profilul de sol, în funcție de lucrările solului.
Rezultatele experimentale, obținute la această experiență, în perioada 1983 – 1986, la irigat, arată că:
în condițiile în care adâncimea de mobilizare a solului se mărește, gradul de îmburuienare scade, realizându-se în acest fel o combatere de 58% la cultura grâului și de 70,8% la cultura florii-soarelui, la varianta avută anual la 20 cm.
Pierderile de producție datorate neîntreținerii culturii variază între 4-7% la cultura grâului și 29,2 și 41,0% la floarea-soarelui în funcție de lucrarea de bază a solului
concentrația maximă de azot, în cazul celor 2 culturi, se găsește în stratul de 15-25cm, indiferent de adâncimea la care se execută lucrarea de bază a solului.
Fosforul, fiind un element cu o slabă mobilitate în sol, prezintă o uniformitate mai mare pe profil în cazul executării arăturii , comparativ cu varianta martor, lucrarea cu grupa de discuri;
dinamica potasiului este influențată într-o masură mai mică decât lucrările solului iar fosforul într-o măsură mai mare decât cea a azotului și în mod deosebit de arătură.
De subliniat că, pentru asigurarea unei repartiții cât mai uniforme a elementelor nutritive pe profilul de sol și punerea acestora la dispoziția sistemului radicular al plantelor este necesară efectuarea arăturii solului la adâncimea cerută de tehnologia fiecărei culturi în parte.
Încă din anul 1973, la Stațiunea Mărculești cercetătorii au început experimente privind combaterea integrală a buruienilor la cultura de soia, prin metode mecanice și chimice.
În cadrul programului de cercetare, de la stațiunea Mărculești s-au efectuat, de asemenea, experiențe în care s-a urmărit eficiența interacțiunii dintre diferite măsuri agrotehnice, ca mijloc de reducere a îmburuienării și de determinare a dozelor de erbicide la cultura soiei irigată prin aspersiune.
Din analiza datelor obținute, pe cei doi ani de experimentare (1973-1974) ,se pot trage următoarele concluzii:
cele mai bune rezultate în combaterea buruienilor, precum și obținerea de producții ridicate, au fost posibile prin combaterea integrată a buruienilor (folosirea în complex a tuturor mijloacelor de lupta împotriva acestora).
Atunci când pe lângă combinațiile de erbicide folosite s-au intervenit și cu lucrări mecanice și manuale de întreținere s-au obținut sporuri de producție astfel: la soia între 11,7 q/ha – 22,0 q/ha, la porumb între 29,3 q/ha – 40,2 q/ha, la floarea-soarelui între 6,0 q/ha – 13,6 q/ha, la fasole între 9,6 q/ha – 12,2 q/ha față de producția martorului netratat, nelucrat.
Regimul de irigare la culturile de: grâu, porumb, floarea-soarelui, fasole și sfecla de zahăr a fost studiat, la stațiunea Mărculești, în perioada 1978 – 1987.
În urma analizei rezultatelor experimentale obținute pe o perioadă mare de timp (1978 – 1987 ) cu condiții climatice ce au variat de la an la an, s-au putut trage concluzii importante pentru producție:
în Bărăganul de Sud factorul care limitează manifestarea din plin a posibilităților productive ale plantelor este cantitatea insuficientă de apă, mai ales în perioada critică pentru apă a plantelor. De aceea, s-a urmărit rezerva de umiditate din stratul de sol pe adâncimea de 0 – 80 cm, în care se dezvoltă masa principală de rădăcini. Corelarea corectă a consumului de apă al plantelor, care este maxim în această perioadă, cu precipitațiile și irigarea, duce la obținerea de producții ridicate, cu o eficiența maximă de valorificarea a apei prin menținerea în sol la plafonul minim de 50% din I.U.A., pe adâncimea de 0-80 cm.
La cultura grâului de toamnă se recomandă ca în toamnele secetoase să se aplice o udare de răsărire de 500 m³, care va asigura o mare eficiența de valorificare a apei de irigat. În perioada de vegetație, irigarea la 50% din I.U.A., pe 0-80 cm conduce la sporuri asigurate statistic față de martorul neirigat, ultima irigare fiind necesară să se aplice în faza de burduf.
Pentru cultura porumbului menținerea umidității solului la plafonul minim de 50% din I.U.A. Pe 0-80 cm în faza critică ( înspicat și umplerea boabelor ) asigură în toți anii experimentați producții mari și foarte semnificative, cu o bună valorificare a apei de irigat.
Irigarea la același plafon de 50% din I.U.A. pe 0-80 cm cu o normă de irigare pe jumatate asigură producții apropiate de varianta cu normă întreagă, dar numai în anii cu precipitații normale, căzute mai ales în această perioadă.
Momentul încheierii datei udărilor la cultura porumbului a fost între 15 și 20 august.
Nivelul maxim al producției la soia se realizează prin aplicarea unei norme de irigare de 480 mm, repartizați în 4-6 norme de udare. Momentul încheierii udărilor este data de 20 august, fiindcă sporurile de producție obținute după această dată nu mai sunt asigurate statistic.
Floarea – soarelui reacționează favorabil la irigare, mai ales în perioada critică, adică cu 20 de zile înainte și după ce a înflorit, sporurile de producție fiind asigurate statistic. Eficiența maxima pe m³ de apă consumată ( 0, 37 kg/ m³ ) se obține prin aplicarea a 700 m³/ ha, în fazele critice.
Menținerea umidității solului la plafonul de 50% din I.U.A. 0,80 cm, la fasole, cu norme de udare pe jumătate a asigurat în toți anii cea mai bună eficiență de valorificare a apei de irigat (0,58 kg/m³).
Sfecla de zahăr, fiind o plantă care reacționează bine și foarte bine la irigare, se menține umiditatea necesară din sol la plafonul de 50% din I.U.A. pe 0-80 cm, mai ales în perioada critică pentru apă (creșterea și îngroșarea rădăcinilor).
La stațiunea Mărculești, din anul 1972, s-au inițiat experimente de lungă durată, având ca obiectiv principal stabilirea celor mai precise metode de prognoza datei aplicării udărilor.
Experimentele s-au desfășurat pe o durată de 16 ani, varianta martor a fost considerată irigarea a 50% din I.U.A. pe adâncimea de 0-80 cm, pe baza bilanțului umidității probelor de sol. Pentru referință a fost întrodusă varianta neirigată.
Experiențele au fost amplasate staționar, după metoda parcelelor subdivizate. S-a folosit un asolament de 4 ani în rotație: grâu, porumb, sfecla de zahăr, soia.
Pe tot parcursul perioadei de vegetație s-au luat măsuri corespunzătoare pentru combaterea bolilor, dăunătorilor și buruienilor, prin aplicarea tuturor elementelor tehnologice în timpul optim.
Principalele concluzii obținute în cei 16 ani de experimentare sunt:
cea mai precisă metodă de prognoză a udărilor rămâne metoda de determinare a umidității din probele de sol
metoda de determinare a umidității solului cu evaporimetrul BAC clasa A se recomandă laboratoarelor de avertizare ale sistemelor de irigații, cu condiția corectării bune a citirilor evaporimetrului BAC clasa A, cu gradul de acoperire a solului, situatie în care rezultatele obținute satisfac cerințele calitative fără a impune consum suplimentar de forța de muncă sau energie
irigarea pe faze de vegetație a culturii cu diverse norme de udare nu depasește ca precizie metodele teoretice, neținând cont de condițiile climatice.
Metoda teoretică a lui Thorthwaite este o metodă extrem de ieftină, dar nu răspunde din punct de vedere calitativ cerințelor actuale.
Coeficienții de corecție obținuți prin metoda ETRM, pe o perioadă lungă de ani, fac să acopere foarte bine variabilitatea climatică a fiecărui ciclu de vegetație și dau un grad ridicat de precizie metodei.
Prognoza datei aplicării udărilor prin metoda sumei gradelor de temperatură și a duratei de strălucire a soarelui, cu corectura rezultatelor funcție de gradul de acoperire al solului, sunt metode moderne, dar încă insuficient puse la punct.
Cercetările privind stabilirea necesarului de apă al plantelor în vederea dimesionării sistemelor de irigații, au început din anul 1945, în două stațiuni experimentale (Mărculești – Călărași și Sulina – Olt ) amplasate în partea de sud a României.
Ulterior cercetările s-au extins încă în două stațiuni, Moara Domnească și Brăila, creându-se posibilitatea ca sectorul de proiectare să dispună de elementele tehnice necesare dimensionării sistemelor de irigații, din momentul în care s-a trecut la etapa realizării marilor amenajări din țara noastră.
În anul 1968 s-a pus problema înmulțirii câmpurilor experimentale de bilanț în toate zonele țării și astfel, o dată cu intrarea în funcțiune a sistemului de irigare Jegălia, a luat ființă pe teritoriul stațiunii Mărculești câmpul de bilanț.
Cercetările respective urmăresc stabilirea indicilor de proiectare și a parametrilor de exploatare pentru sistemele de irigație și anume: rezervele de apă din sol, consumul de apă, sursa de acoperire a consumului, luna de vârf, coeficientul de corecție a ETP.
Rezultatele experimentale, obținute în perioada 1969 – 1988, au arătat că:
fiind cu mult peste plafonul minim, rezerva initială, plantele de primavară prezintă condiții bune pentru răsărire, cu excepția primăverilor foarte secetoase când se impune aplicarea unei norme de 300 m³/ha.
Rezerva finală fiind peste plafonul minim și cerealele de toamnă prezintă condiții bune de creștere și dezvoltare cu excepția toamnelor foarte secetoase, când se impune aplicarea unei norme de aprovizionare.
consumul total de apă la principalele culturi este acoperit în proporție de 10% din rezerva din sol, 42% din precipitațiile de vară și 48% din norma de irigație.
Consumul mediu diurn atinge valori maxime la grâu în lunile mai și iunie, în iulie la porumbul boabe, lucerna, floarea-soarelui, sfecla și soia iar la cartofi în luna iunie.
Cel mai bine valorifică apa, plantele producătoare de masă verde, porumbul siloz cultura a II-a, rădăcinoasele (sfecla de zahăr și cartoful), iar cel mai slab floarea – soarelui si fasolea.
Valorile consumului de apă ( totală și diurne) determinate direct în camp și prin evaporație obținute pe intervalele de calcul ale bilanțului apei se apropie, la toate culturile luate în studiu, în lunile iunie și iulie.
Sporurile de producție cele mai mari se obțin, în anii secetoși, la lucernă, sfecla de zahăr, porumb siloz și cartof, iar cele mai mici la floarea – soarelui și fasole.
La cultura plantelor furajere rezultatele obținute în domeniul biologiei leguminoaselor și gramineelor perene au adus o serie de informatii noi, deosebit de utile. S-a constat că aceste plante nu sunt culturi de primavară așa cum se credea, ci prin excelența culturi de toamnă. Plecând de la cunoașterea acestei legalități, au fost realizate tehnologii noi, care au contribuit la obținerea de sporuri însemnate de producție încă din anul I de vegetație.
O importantă practică deosebită o are tehnologia nouă de producerea semințelor de lucernă și trifoi roșu, în cadrul căreia aceste specii sunt tratate ca niște culturi anuale de toamnă, sămanța producandu-se în exclusivitate în anul I la coasa I.
Cercetările cuprinse la tehnologia de cultura a plantelor furajere au fost mult amplificate plecând de la cunoștințele din cercetările autohtone cât și de la informațiile din literatura de specialitate, în această direcție s-a trecut la cultivarea, în condiții de irigare, a unor culturi furajere, toamna.
Experiențele, executate în perioada 1986 – 1989, au demonstrat utilitatea semănatului din toamnă atât la raigrasul aristat cât și la amestecuri intensive, formate din leguminoase 70% (lucerna sau trifoi rosu) + 30 % graminee (raigras sau golomăt).
Pentru a demonstra utilitatea semănatului din toamnă a acestor amestecuri, cercetarile s-au făcut la mai multe epoci de semănat. Rezultatele obținute, în mai multe cicluri experimentale au fost concludente.
Se contată că la ultimul ciclu de recoltare (coasa a IV-a) gramineele intra mai puternic în competiție cu leguminoasele cand sunt semănate după 20 august.
Concluziile importante rezultate în urma executărilor experimentelor între anii 1986 – 1989 sunt:
semănatul culturilor furajere toamna începe de la 20 august și se va face până la data de 10 septembrie.
culturile furajere semănate toamna vor primii 1- 2 udări de răsărire cu norme de 300 – 400 m³/ha fiecare.
se pot semăna toamna, în perioada optimă: lucerna, trifoi roșu, raigras aristat, paius, golomat, amestecuri de graminee și leguminoase în diferite proporții.
La înființare se administrează P50 – P100, iar în cursul perioadei de vegetație îngrășăminte cu azot N30 – N60 pentru fiecare coasă, în funcție de specie.
În concluzie, în întreaga sa existență, de la înființare (1929) și pană în prezent (2019) Stațiunea de Cercetare Dezvoltare Agricolă Mărculești a obținut cele mai importante realizări în:
stabilirea sortimentului de culturi, a soiurilor și hibrizilor cei mai valoroși, pentru condițile zonei și a măsurilor fitotehnice corespunzătoare:
stabilirea sistemului de lucrare a solului în diferite asolamente pentru economisirea carburanților, păstrarea însușirilor fizice ale solului și micșorarea gradului de îmburuienare;
stabilirea dozelor optime de îngrășăminte minerale și organice pentru producții economice și paralele pentru menținerea proprietăților de fertilitate ale solurilor în Bărăgan;
stabilirea consumului de apă și a regimului optim de irigare; posibilități lesnicioase de avertizare și prognozare a datei udărilor în marile sisteme de irigatii;
măsuri integrate de combatere a buruienilor;
studiul evoluției bolilor și dăunătorilor la plantele de cultură în condițiile de irigare și posibilități de combatere integrată.
Pană în anul 2007, activitatea de cercetare – dezvoltare, la Stațiunea Mărculești, s-a desfășurat pe o suprafață de 2 179, 16 ha, suprafață luată în administrarea stațiunii, prin protocol, de la ADS, suprafața care, conform legilor în vigoare, era intangibilă, cu destinație specială pentru activitatea de cercetare – dezvoltare agricolă.
Din anul 2007 și pană în prezent (2019), Stațiunea de Cercetare – Dezvoltare Agricolă Mărculești își desfășoară activitatea pe 585 ha teren arabil, proprietate privată a Academiei de Științe Agricole și Silvice '' Gheorghe Ionescu – Șișești '', restul terenului (pană la 2 179, 16 ha) a fost retrocedat persoanelor în drept, prin titluri de proprietate, eliberate de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenului Călărași.
La acea dată (2007) – sectorul de cercetare, pe cele 30 ha de teren arabil, execută tematica de cercetare, expusă în această lucrare, și producea sămânța din categorii biologice superioare (SA, BSE), la principalele culturi de câmp din Bărăgan.
Sectorul de dezvoltare era alcătuit, în anul 2007, din trei ferme vegetale, cu o suprafață arabilă totală de 1 809 ha și 40 ha suprafața agricolă (livada), o fermă zootehnică cu un efectiv de 895 taurine și 1973 ovine, la care se lucrau, 390 ha pentru producerea furajelor și o stație de uscat și condiționat semințe (înființată în anul 1978) cu o capacitate anuală de 3000 t semințe.
După retrocedările de teren, din anul 2007, în activitatea de cercetare – dezvoltare a Stațiunii Mărculești, intervin schimbări esențiale: prin desființarea celor trei forme vegetale se constituie numai una cu o suprafață arabilă de 565 ha si 20 ha de teren arabil pentru sectorul de cercetare. Din lipsa de teren arabil, pentru producerea de furaje, ferma zootehnică, se desființează, animalele de prasila fiind vandute iar livada este retrocedata în totalitate.
Efectul acestor transformări are ca rezultat micșorarea numărului de salariați, în general, și a numărului de cercetători, în special ( de la 22 cercetători la finele anului 1989, la 6 în anul 2007), efect amplificat și de lipsa dotării cu aparatură de laborator, mașini și utilaje specifice activității de cercetare – dezvoltare, pentru ca pană în anul 2019, SCDA Mărculești și-a desfășurat activitatea de cercetare – dezvoltare agricolă ca instituție publică finanțată integral din venituri proprii, în conformitate cu prevederile Hotărarii Guvernului nr. 1 460 / 2006 privind înființarea unor stațiuni de cercetare – dezvoltare agricolă, din domeniul plantelor de camp.
Ca urmare, în ultimii ani (1990 – 2019), activitatea de cercetare – dezvoltare din Stațiunea Mărculești, de la an la an, și-a redus intensitatea pe care o avea altă dată, și-a micșorat planul tematic de cercetare ștințifică și ponderea producerii de semințe, din categorii biologice superioare , necesare culturilor de câmp, din zona de influență a stațiunii.
În anul 1991 a fost elaborat și implementat Programul Național ,, ORIZONT 2000”, în cadrul căruia Stațiunea Mărculești se regăsește în calitate de executant, la numeroase teme de cercetare. O parte din aceste teme de cercetare au fost finalizate după 3-5 ani de cercetare. Programul Naționa ,,ORIZONT 2000” a fost caracterizat ca fiind cea mai corespunzătoare variant de finanțare a cercetărilor în domeniul agriculturii. La finele anului 1999, au fost contractate primele proiecte de cercetare în cadrul P.N. RELANSIN, iar în anul 2001 s-au organizat primele competiții de proiecte, în cadrul a două noi programme naționale de cercetare-dezvoltare, BIOTECH și respective AGRAL, la care Stațiunea Mărculești a participat în calitate de executant.
La sfârșitul anului 2006, a fost aprobat și a devenit operational Programul Sectorial al M.A.D.R. La acest program, Stațiunea Mărculești a participat cu 4 proiecte sectoriale de cercetare-dezvoltare pe anii 2006-2010, în calitate de partener.
Începând cu anul 2011, principalele obiective de cercetare sunt:
a) Obiectivele proiectelor de cercetare contractate:1 (subcontract cu INCDA Fundulea)
1- Verificarea acțiunii biologice a unor produse insectofungicide de proveniență străină, cu proprietăți ridicate de protejare a culturilor împotriva bolilor și dăunătorilor de importanță majoră.
b) Obiectivele cercetărilor proprii de profil:
1- Executarea unei culture comparative cu soiuri și linii de perspectivă de grâu de toamnă, în câmpul experimental propriu
2- Cercetări privind comportarea celor mai noi genotipuri de orz și orzoaică de toamnă, cu potential ridicat de producție și toleranță îmbunătățită la strss termic și hidric, pretabile pentru condițiile pedoclimatice specific Bărăganului de sud-est.
3- Stabilirea celor mai valoroși hibrizi de porumb și floarea soarelui, prin testarea unor noi genotipuri cu potential ridicat de producție, valorificarea eficientă a îngrășămintelor și toleranță îmbunătățită la strsul termic și hydric.
4- Producerea de sămânță din categorii biologice superioare la hibrizii și soiurile culturilor de camp, solicitate de piață.
c) Contracte cu firme străine:
Stațiunea Mărculești a desfășurat activități de colaborare bilaterală pe bază de contracte cu: S.C. KWS Semințe SRL și S.C. SYNGENTA AGRO SRL.
Ca orientări de viitor, începand cu data de 19 martie 2019, Conform Hotărarii Guvernului nr. 131/25.03.2019, se reorganizează Stațiunea de Cercetare – Dezvoltare Agricolă Mărculești, cu sediul în Comuna Perisoru, Judetul Călărași, în instituție de drept public, organizată ca instituție publică, cu personalitate juridică, în subordinea Academiei de Științe Agricole și Silvice '' Gheorghe Ionescu – Șișești'', denumită în continuare Stațiunea Mărculești.
Finanțarea activității Stațiunii Mărculești se va realiza conform prevederilor art.35 din Legea nr. 45/2009, cu modificările și completările ulterioare.
Stațiunea Mărculești poate beneficia, prin alocare directă, de fonduri din Bugetul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, prin bugetul Academiei de Științe Agricole și Silvice '' Gheorghe Ionescu – Șișești '', potrivit prevederilor art.27, litera e, din Legea nr.45/2009, cu prevederile și completările ulterioare.
În aceste condiții se va relua tematica de cercetare, care se va axa în principal pe probleme de tehnologie, la principalele culturi agricole din zona de influență a stațiunii.
Un domeniu de mare interes, care trebuie cercetat este impactul schimbărilor climatice asupra plantelor și a mediului în general. Arșita pronunțată din timpul verii și temperaturile extreme, provoacă schimbări de mediu necunoscute până în prezent cu impact major asupra culturilor.
Se vor continua studiile privind reducerea consumului de materii și materiale, de combustibili, în general de energie, în cadrul fiecarui element tehnologic al culturilor irigate; refacerea însușirilor fizice, chimice și biologice ale solului, ca urmare a folosirii intensive a fondului funciar și a aplicării unor tehnologii neraționale pentru solurile problemă (exces de umiditate, sărături, etc.) se are în vedere refacerea humusului, stabilirea unor relații optime sol-plantă-apa-aer precum și asigurarea în optim a conținutului de săruri a însușirilor chimice în general.
Activitatea de dezvoltare se va concretiza în producerea de semințe cu însușiri biologice superioare, la principalele plante de cultura, condiționarea acestora în vederea obținerii unor indici de calitate superiori, care să contribuie la valorificarea integrată a potențialului productiv al soiurilor și hibrizilor cultivați.
Cu prioritate se va urmări obținerea de seminte cu valoare ridicată, din soiurile și hibrizii recent omalogați precum și punerea acestora imediat în valoare prin tehnologii specifice, datorită luării în studiu înainte de omologare prin testări în culturi comparative.
O atenție deosebită trebuie acordată solicitărilor organelor judetene Călărași și Ialomița, care sunt din ce în ce mai mari și complexe, acțiuni de introducere rapidă a rezultatelor cercetării în unitățile agricole. Astfel se vor intensifica metodele folosite mai de mult timp: publicarea de articole de specialitate și tehnologii noi, mese rotunde, schimburi de experiențe, emisiuni radio și televiziune, organizarea de loturi demonstrative cu variante tehnologice, care sa permită adaptarea tehnologiilor de cultură la condițiile specifice fiecărei unități agricole.
Având în vedere și personalul calificat Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Mărculești poate deveni un puternic centru de instruire a specialiștilor din agricultura județelor Călărași și Ialomița.
Dumitru Tudoran, Leliana Voinea, Valerian Stoica