Povestea mea despre Bărăgan am scris-o în cartea mea ,,Bărăganul, sufletul meu”, dar câte poveșți or mai fi, scrise sau nescrise, spuse sau nespuse, astfel că, dacă le-am aduna pe toate într-un volum, am depăși-o cu siguranță pe Sheherezada cu ale ei 1001 de nopți.
   Sunt poveștile adevărate ale oamenilor care s-au născut și au trăit în Bărăgan, ale celor ca mine care au fost trimiși cu repartiție în Bărăgan și s-au îndrăgostit de această câmpie nebună, imposibil de stăpânit de forțele omenești, sau poveștile celor care au fost deportați în Bărăgan și au înființat așezări în plin câmp, unde au trăit mici bucurii și multe drame.
   Sunt povești de primăveri timpurii, când dă colțul ierbii și reâncepe speranța de viață a câmpiei și a lucrătorilor ei, când natura renaște și hrănește la sânul ei sămânța care încolțește.
   Sunt povești de veri toride, când umbra piere sfioasă din fața soarelui arzător, când se coc grânele și combinele mușcă nemilos din lanurile coapte, mirosind a pâine proaspătă.
   Sunt povești de toamnă, cu lanuri nesfârșite de floarea soarelui și porumb, cu stoluri de păsări călătoare care pleacă spre țările calde, cu vii și livezi pline de roade.
   Sunt apoi povești de iarnă, cu câmpuri pustii, cu culturi semănate în toamnă, care se străduiesc să supraviețuiască gerurilor și vânturilor reci de iarnă și care imploră pronia cerească să le trimită o plapumă binefăcătoare de zăpadă.
   Toate anotimpurile din Bărăgan își au farmecul lor și nasc povești adevărate sau vânătorești de o naturalețe și frumusețe uimitoare.
Așa am dorit să fie și povestea mea despre Bărăganul iubit, cât mai naturală, cât ma aproape de sufletul oamenilor.
   Considerațiile mele despre starea pământurilor și a lucrătorilor din Bărăgan am vrut să fie oferta mea pentru autorități de a provoca o schimbare în bine a acestei câmpii roditoare, de a lăsa generațiilor viitoare un pământ sănătos și fertil, pe care să se producă din ce în ce mai mult, pentru o populație tot mai numeroasă.
   Bărăganul, ca și alte câmpii roditoare ale României, ne poate scoate din rușinea de a importa ceea ce putem produce pe pământurile țării.

Dr.ing. Alecsandru Pascu
Membru titular ASAS